Deci ...

Care e ideea cu blogu asta? Am inceput sa "republic" unele posturi de pe blogu meu alea care zic eu ca merita. Le mai retusez, editez ... mai adaug unele pasaje ... ati prins voi ideea ca doar nu sunteti prosti sau femei ...

28 aprilie 2008

25.10.2007

Draga jurnal,
Azi a fost super. Viata e asa frumoasa. Pasarelele ciripesc, curcubeele ... curcubesc sau uatever the fuck it is they do. Florile rad la soare ... stiti voi ... the whole 9 yards. In fine. Atat de frumoasa cat poa' sa fie. Fara sa treci pe pastele*. Pastelatii dreacu.
Living on the edge cum zicea bbogdan. Mda ... living on the edge. Cum mai spuneam, asa fac eu. Nu ma multumesc cu chestii obisnuite. Ori sunt super sus ori in depresiune. Vad ca acu is amandoua in acelasi timp. There's a new one. E ca un drog deja la mine. Si ca orice drog cred ca o sa inceapa sa ma afecteze. Din ce in ce mai mult. Si ca orice drog deja imi trebuie o doza din ce in ce mai mare.

De ce dreacu nu is un om normal. Cu trairi normale. Cu stari normale. Care nu se implica. Care nu se streseaza prea mult. Care nici nu se bucura prea mult ce-i drept.

Si de ce dreacu imi trebuie exact opusul meu. Laik ... ffs. E un test sau ce. CE VRETI DE LA MINE ??? Deja sunt paranoic ... da' am mai spus si asta. Ma rog ... opusul. Chestia e asa de relativa. Oamenii sunt atat de rar ceea ce par. Fie ca o fac intentionat sau nu.

Sau poate chiar sunt. Poate lucrurile sunt atat de simple pe cat par, oamenii atat de banali ghidati de lucruri atat de previzibile. Poate imi place mie sa complic lucrurile. Sa imi imaginez tot felu de prostii, sa extrapolez un detaliu pana cand fondul, baza nu mai exista si ramane doar paranoia in forma pura.
Cre'ca e o combinatie de fapt. Un graunte de adevar care, hranit de psihoza mea, creste pana cand nu mai poate fi invins doar cu ratiune si logica. Care si asa sunt in short supply la mine. Asa ca tre sa asptept pana "moare" de la sine sau, cel mai probabil, pana cand e inlocuit de alt gand obsesiv.

God !!!! Iar incep sa aberez. PULL YOURSELF TOGETHER MAN !!!!!!

Ce vreau sa spun ca ceea ce pare opusul de fapt poate chiar sa nu fie. Hai ca iar nu fac nici un sens (da stiu ca tradusa expresia nu face prea mult sens). Scuzati-mi romgleza. De fapt ... sa nu mi-o scuzati. Doi oameni [...]

*pastele = pastile fra ... ecstasy ... stiti voi... ce naiba ... use za neuron ca de aia e acolo ...

LE: apropo ... chiar ma simt bine ... weird I no ... eu m-am lasat de incercat sa ma inteleg a long time ago ...

postat la ... you guessed it: 25.10.2007

Ce vreau sa spun ca ceea ce pare opusul de fapt poate chiar sa nu fie. Hai ca iar nu fac nici un sens (da stiu ca tradusa expresia nu face prea mult sens). Scuzati-mi romgleza. De fapt ... sa nu mi-o scuzati. Doi oameni pot parea foarte diferiti la prima vedere, la suprafata. Daca ajung sa se cunoasca un pic insa realizeaza ca au mult mai multe in comun decat s-ar zice si ca de fapt sunt foarte asemanatori. Eeee ... cum viata are un simt al umorului si al ironiei foarte negru ... dupa ce mai sapi oleaca, sapaturi care dureaza ceva, afli ca pana la urma, sunteti destul de diferiti, din motive diferite decat cele superficiale de la inceput, dar diferiti oricun si ca mai bine aveati incredere in prima impresie. Trist. Daaaar ... si mai de cacat e ca daca mai sapi in continuare ... hehe ... dar stai ca nu mai apuci sa sapi prea mult ca deja treaba e gata. Din nou trist ...
Poate ca, sapand destul de adanc, desprinzand destule straturi de "machiaj" am putea afla ca suntem toti incredibil de asemanatori. Poate ... pacat ca nu o sa avem rabdarea sa sapam niciodata destul de adanc ...

Gata ...

... m-am saturat ... imi bag pula. Momentan. Nu stiu cat ma tine. Da' acu e chiar bine. Sa iti bagi pula in tot. Sa nu iti pese de nic. E genial.
Cum spuneam m-am saturat. Pentru ce sa ma stresez eu mai mult pentru altii decat ei insisi. Lasa frate. Sa ma mai stresez si pentru mine. Problema e ca ajungem iar la faza cu "what the fuck do I want?". Bine ... intr-un fel stiu. Si am si pus pe un post nepublicat inca (hehe ... ala bonus adica :D). In fine.
Cum spuneam. Tre sa ma apuc sa vad exact ce vreau. Ce e mai bine pentru mine. De fapt primu lucru de pe lista il stiu deja. Si e si cel mai important. Partea mai grea e cu pusul in practica. Problema cu pusul in practica e ca, in caz ca mai aveati dubii, nu sunt un om normal. Si nu vreau lucrurile pe care le vor oamenii normali. Hai sa incetez sa fiu vag. Ma refer la femei ... fete ... in fine. So ... tre sa imi gasesc o fata. Da' o fata pe gustu meu. Aici e partea mai complicata. Ma rog ... sa zicem ca , momentan, sunt dispus sa fac mai multe concesii. So ... note to self ... get a fucking girl (nu "a fucking girl" in sensu "o fata care se fute" :) ... adica si asta EVIDENT ... da' nu asta ma intereseaza in primul rand ... iar divaghez). Soon. Dupa aia ? ... dupa aia mai vedem.
Hmm ... poate pentru unii pare ca sunt disperat. Nu e vorba de asta. Pur si simplu ca chestie.
Adica ... nu imi place sa fiu singur ... e boring.

postat la 22 octombrie 07

Partea misto e ca in momentu cand am scris chiar nu imi pasa de absolut nimic. Si eu un sentiment foarte misto. Partea naspa ... partea naspa e ca nu tine.
Cat despre partea a doua ... hehe ...

target="_blank"

Ce ciudat e. De cand ma stiu nu am fost pus niciodata intr-o situatie in care sa nu stiu ce sa fac. Nu in sensul ca stiu tot timpul raspunsul bun la toate. Dar aveam posibilitati, idei, variante. Ma gandeam, analizam si gaseam ceva. Un raspuns, bun, rau ... nu stiu ... gaseam ceva. Ori poate o lasam balta, ori ma gandeam ca totusi se rezolva cumva de la sine si imi bagam picioru. De o vreme insa am inceput sa fiu pus in fata unor "situatii", sa zicem, la care nu am raspuns. Toate au un numitor comun. La care nici macar nu am intrebarea corecta. Pur si simplu nu stiu ce sa fac si cum sa reactionez. Stau ca boul cu privirea fixa, cu o moaca tampa si cu mintea pe pauza. Nici macar nu stiu de unde sa incep sa gandesc sau ce. Nu am nici un raspuns nici macar variante fie si foarte improbabile. Cum naiba abordezi o problema de asta?
...
(partea asta e scrisa dupa postul urmator ... confuzant stiu :) )
Am considerat intotdeauna ca citesc oamenii destul de usor. Ca ii "descifrez" relativ repede. Pana acu nu cred ca m-am inselat la prima impresie in privinta nimanui. Stiu ce ii mana pe oameni, stiu sa ii pun in categorii. Cauza si efect. Cand vad un "efect" de obicei identific si cauza. Nu am vreun talent deosebit nici nu am pregatire in domeniu. Sunt doar cateva principii elementare. Oamenii sunt destul de primitivi ca porniri de baza iar ca tipologii (categorii ... uatevar) nu sunt asa de variati. Toti suntem unici. Chiar cred asta. Nu cred ca daca un om se incadreaza intr-o "categorie" neaparat are toate caracteristicile acelei categorii. Insa, la fel cum omul are in comun 99% din gene cu cimpanzeul, asa si un "manelist" (sau uatevar ... geek, hip-hop-ist sau orice alta categorie stereotipica vreti ... si nu e vorba neaparat de preferinte muzicale cand zic manelist ... e vorba de lifestyle) are 90 % din caracteristicile oricarui alt manelist. Sunt oameni tupeisti, oameni timizi, oameni care urmeaza turma, oameni care vor sa fie tot timpul altfel sa faca invers decat "ar trebui". Si in general stiu sau intuiesc de ce sunt cum sunt si stiu si de ce fac ce fac. La un nivel mai mult sau mai putin superficial bineinteles. Dar nivelul asta superficial ne guverneaza cea mai mare parte a vietii. Cele mai multe lucruri pe care le facem le facem pentru a satisface cateva nevoi primare. Tre sa supravietuim ca sa ne reproducem. De aia mancam, de aia ne pisam, de aia ne futem, de aia facem facultate, de aia mergem la slujba. Viata noastra nu se rezuma numa la asta. Dar cand 90% din timp cu asta ne ocupam putem trece restu de 10% la marja de eroare si sa il ignoram. In fine ... am luat-o urat pe aratura. Sa incerc sa revin. Pe majoritatea ii inteleg intr-o oarecare masura. Pe foarte, FOARTE, putini oameni nu am reusit sa ii pun intr-o categorie. Aici ma includ si pe mine :) ... da' asta in alt post. Sau am reusit doar partial. Dar oameni care chiar sa ma surprinda de fiecare data cand credeam ca am inceput sa ii inteleg. Asta chiar e o performanta. Si totusi cineva a reusit. And I love a good challenge. Iar cand intradevar gasesc una mi-e greu sa accept infrangerea :).
Poate totusi e important sa relizezi ca unele "lupte" nu le poti castiga si sa stii cand e cazul sa "cut your losses" si sa te retragi. Nu stiu insa daca a venit momentul inca. Contrar celor spuse in urmatorul post.

publicat la: 22 octombrie 07

new: ce bine e sa fii optimist ... prost ... dar optimist ... Well, what's done is done and frankly I don't know if care anymore if it went any other way. It could have gone better ... a lot better even. But I don't care ... at all. Wich is sad suppose ... Yet somehow I don't feel that either. I just feel "blank" actually ... so I guess it was a good title after all.

27 aprilie 2008

Raspunsuri ???

Ghiciti care specie sunt eu ??
Asta e simplu de vazut. De fapt problema, si ideea care ar trebui sa reiasa din postu ala, e alta. De ce aleg totusi sa raman prost? Pentru ca sunt perseverent? Pentru ca sunt incapatanat? Pentru ca asa vreau? Pentru ca fara speranta ce dreacu mai avem? Pentru ca ceea ce altii vad ca slabiciune eu vad ca calitate? Pentru ca, desi cunosc regulile jocului, nu vreau sa le respect?
Da ... toate de mai sus. Pentru ca inca mai cred. Inca ...
Nu exista scapare doar ca speranta moare ultima

De ce dreacu ma stresez cand nu ar trebui?
Asta e esenta postului ala. So ... de ce? Rational si logic ar fi sa nu ma stresez. Buna gluma ... asta cu ratiunea si logica. Asadar ... de ce? Cam degeba ce-i drept. Ca daca ma oftic acum fara motiv atunci ce o sa fac cand chiar o sa am motiv. Doamne ajuta :). Si totusi ... daca e sa fiu sincer ar fi si motive. Doar ca sunt proaste. Si nu ma refer la motive asa zis proaste dar in care sa cred. Proaste proaste. Nu ar trebui sa fie asa. Tre sa mai lucrez la asta. Garantez ca aici chiar nu intelege nimeni. Las ca inteleg eu.

Ce vreau deci?
Hmm ... pai stiu si nu stiu. Stiu ce vreau (ce cred ca vreau) la modul general, simplificat si idealist. Si e destul de simplu. Vreau pe o ea pe care sa o tin in brate si ea sa ma tina in brate eu si eu sa o iubesc si ea sa ma iubeasca. Punct. Da' stiu foarte original. Si realizabil. Si infantil. Si stupid. I don't give a fuck.
Aaa si sa fiu mai bun. La modul cel mai cuprinzator cu putinta. Sa fiu mai bun in orice. Bine ar fi sa si fac ceva in privinta asta.
La modul actual si practic insa ... nu stiu ce vreau ... cred ca vreau ceva ... da' de fapt ce vreau e o iluzie, o forma idealizata a ceva ce nu exista, nu a existat si (cel mai probabil ... v-am spus-o pe aia cu speranta moare ultima :P) nu o sa existe.
So what's the point?

Asta e un post bonus :D, de fidelizare, care desi e scris in 20 octombrie nu o fost publicat pana acu.

What the fuck do I want ? (endless)

Dreacu stie (poate), darcu nu. Da' oare stie cineva ce vrea? Si daca as sti ar fi mai bine, as fi mai fericit? Deci ... nu stiu ce vreau. Pai si acum ce? Ce fac? Ma chinui sa caut un raspuns la ceva ce, cel mai probabil, nu are raspuns? Logica ar spune ca nu. Da' de cand are logica vreo importanta pentru mine. Bun ... sa zicem ca aflu ce vreau (contrazicand ce am scris mai la inceput ... v-am mai spus eu cu logica asta). Pai si daca ce vreau eu, ce cred ca vreau, nu pot sa am. Zic eu de obicei ca daca iti doresti ceva destul de mult atunci o sa il realizezi. But there is a catch. Trebuie sa faci compromisuri. Cu cat castigi mai mult intr-o parte cu atat pierzi in alta, sau altele. Dar daca totusi nu tot ce vrei e realizabil ... oricat de mult ti-ai dori. Sau, si mai probabil, daca nu esti dispus sa platesti pretul. Atunci ce faci ?
Ce e de preferat, sa nu stii ce vrei si sa te chinui sa afli sau sa stii ce vrei si sa realizezi ca nu e posibil?
...

postat la: 20 octombrie 07

"Hai sa fim prieteni" ...

... sau "It's not you it's me" ... clasic frate ... si ca orice clasic care se respecta nu se demodeaza niciodata.
In cazuri de genu asta exista doua feluri de "victime" ... prosti mai exact. Prostul obisnuit, prostul clasic, sa-i spunem plumbeus vulgaris, prostul care face toate greselile cunoscute fara sa realizeze iar la sfarsit nu isi da seama ce s-a intamplat. Pai ce s-a intamplat ... e simplu :
- daca respectiva chiar tinea la el la un moment dat atunci sigur s-a plictisit de atentia pe care o primeste constant, de faptul ca obtine tot ce vrea (si nu vrea) fara nici un efort etc
- daca au fost alte motive (interese (da stiu ca suna manelistic ... F U)) atunci chiar e simplu ... nu mai are nevoie de tine ... PA !
Bineinteles plumbeus vulgaris nu va sti ce s-a intamplat si atunci va face si a doua oara la fel ... si a treia oara ... pana se "invata" ca femelile e toate proaste si va incepe sa se poarte ca un badaran (cuvant patetic folosit de tocilare de clasa a 10-a olimpice la romana ... da stiu ... F U din nou ... si , nu, nu mi-e rusine sa scriu fuck you si nici macar un calduros sugi pula ... in caz ca te intrebai (cu cine dracu ma cert ... m-am dus cu pluta definitv va spun)) . Si suprinzator, sau nu, sa vezi ce succes o sa aiba atunci. In fine.

A doua categorie , prostul extraordinar - plumbeus eximius, este insa mult mai interesanta. Aceasta specie de prost stie tot ce nu ar trebui sa faca stie si ce o sa se intample daca o sa faca asa dar, surpiza, face exact la fel ca plumbeus vulgaris. Dar de ce o face va veti intreba? Asta e un subiect mai delicat ... poate intradevar nu e atat de destept pe cat se crede ... poate respectiva e atat de buna in meserie incat prostul cade in capcana chiar de bunavoie ... sau poate (si atunci chiar e prost) alege sa creada nu faptele ci vorbele respectivei ... alege sa creada nu ce vede si ce ratiunea ii spune ca e adevarat ci ce ar vrea el sa creada, ce ar vrea el sa fie. Pentru ca el crede ca ea intradevar e altfel, nu intra in tiparele si standardele obisnuite, si ca de data aceasta va fi altfel. Bineinteles ca nu e asa ... dar asta va afla mai tarziu.

Si asa ajungem la o alta chestie: De ce ii spune respectiva lucrurile pe care i le spune ? Iarasi avem mai multe posibilitati ... prima si cea mai simpla (si cea mai intalnita indraznesc sa spun) e interesul. Interes care nu e neaparat, in sens manelistic, financiar ci poate avea si alte forme. Interesul poate insemna ca pur si simplu, momentan, ii convine situatia respectivei (da stiu ca "respectiva" e o exprimare tampita ... dati-mi o sugestie sau abtineti-va in pula mea). A doua posibilitate e ca respectiva chiar nu stie ce spune, nu stie ce vrea si isi schimba parerea din doua in doua ore. Ea crede la momentul dat ca ce spune e adevarat. Adevarul insa, in cazul asta, e foarte relativ si se poate schimba foarte usor, aparent, fara nici un motiv.
Si plumbeus eximus va avea parte de acelasi deznodamant ca si plumbeus vulgaris. In amandoua cazurile rezultatul e acelasi ... prostul ramane cu buza umflata (si cu coa... ... dar mai bine nu) ...
Si atunci ... ce concluzie sa tragem ... eu inca ma mai deliberez ...

Si acum tema pentru acasa : Ghiciti care specie sunt eu ??
Astept rezolvarile pe comentarii, blog, e-mail, sms, mms, telefon, posta, porumbel voiajor, telegraf sau orice alta forma de comunicare. Chiar si clasicul fata in fata.

In fine ... Hai sa fim prieteni ... hai ...

As mai fi scris da tre sa plec sa ma tai cu lama ... in baie ... din nou ... si dupa aia sa o port la gat ... ratati distrusi ...

LE: vai sa-mi bag pula cat am scris ... si stai sa vezi ca mai adaug ...
LLE: cel mai tare e ca de fapt nu cred cu adevarat chiar tot ce am scris ... partea amuzanta e sa iti dai seama ce cred si ce nu. Ma rog ... cine e sa inteleaga o sa inteleaga. Desi nici eu nu prea ma inteleg asa ca ...
LLLLE: Aaaa ... ca mi-am amintit ... da fra' sunt patetic ... sunt un distrus care se refuleaza pe blog ... asa e ... m-ai ghicit ... acu GO FUCK... (de fapt am mai spus odata ... vedeti aici partea cu matura) Hai ca sa nu va mai chinuiti scrie asa: "da fra’ devin patetic … sunt depresiv GO FUCK YOURSELVES … in the ass … with a broom … with nails in it … la polul nord … goi … noaptea … iarna … ceea ce e tot aia ca iarna e noapte la polu nord, so ...)"


postat la: 19 octombrie 07



NEW: Cat rahat pentru nimic. Cata energie consumam pe chestii care, am inceput sa fiu din ce in ce mai convins, sunt destul de irelevante. De fapt nu irelevante ci doar inexistente. Cat suflet, cata pasiune pentru nimic. Nu ma refer numa la mine, eu sunt destul de potolit in domeniu asta. In general. Dragoste, relatii etc. O gramada gigantica de bullshit, o bomboana frumos colorata inca un element (unu de baza chiar) facut sa ne faca sa credem ca exista ceva. Ceva in viata asta, ceva pentru care merita sa traiesti, sa mori, ceva la care sa tinzi, un tel, un scop, o Forta ... un Sens. Povesti frumoase cu Feti-Frumosi si Ilene Cosanzene numa bune sa indoctrineze si sa docilizeze gloata de mici. Dragoste. Suna foarte frumos. Ca teorie, ce naiba ai putea avea impotriva ei. Doi oameni care se inteleg, care se asculta, care se doresc, facuti unu pentru altu. Da, povestile sunt frumoase. Realitatea din pacate e cruda. Nici macar cruda. Realitatea doar e. Realitatea nu are atribute omenesti. Realitatea e ceea ce o facem noi sa fie. Iar noi suntem oameni, departe de perfectiune (care o fi si aia). Iar, fiind oameni, tot ce creem nu e perfect, tot ce simtim nu e pur, ideal. In realitate te plictisesti, in realitate esti egoist, in realitate principiile sunt bune pana cand trebuie sa le pui in practica, in realitate gresesti, in realitate nu poti sa recunosti ca ai gresit, in realitate mandria iti sta in cale, in realitate iarba e intotdeauna mai verde in alta parte, in realitate nu esti pregatit sa ai incredere, in realitate daca ai incredere ti-o iei ... Realitatea e doar oglinda noastra. Suntem urati > asta o sa reflecte si realitatea.

Asa ca ma fut pe ea realitate. I'll take the blue pill (ar trebui sa va acord mai multa incredere poate ... am pus linku totusi) anyday. Prefer sa fiu "drogat". Prefer sa nu vad. Prefer sa fiu "indragostit" si sa ma bucur cat dureaza. Si cand se termina sa caut urmatoarea doza. Si tot asa ignorand "realitatea". Ca pana la urma realitatea e ceea ce o facem noi sa fie, adevarul e ala pe care il credem noi sa fie adevarat.