target="_blank"

Ce ciudat e. De cand ma stiu nu am fost pus niciodata intr-o situatie in care sa nu stiu ce sa fac. Nu in sensul ca stiu tot timpul raspunsul bun la toate. Dar aveam posibilitati, idei, variante. Ma gandeam, analizam si gaseam ceva. Un raspuns, bun, rau ... nu stiu ... gaseam ceva. Ori poate o lasam balta, ori ma gandeam ca totusi se rezolva cumva de la sine si imi bagam picioru. De o vreme insa am inceput sa fiu pus in fata unor "situatii", sa zicem, la care nu am raspuns. Toate au un numitor comun. La care nici macar nu am intrebarea corecta. Pur si simplu nu stiu ce sa fac si cum sa reactionez. Stau ca boul cu privirea fixa, cu o moaca tampa si cu mintea pe pauza. Nici macar nu stiu de unde sa incep sa gandesc sau ce. Nu am nici un raspuns nici macar variante fie si foarte improbabile. Cum naiba abordezi o problema de asta?
...
(partea asta e scrisa dupa postul urmator ... confuzant stiu :) )
Am considerat intotdeauna ca citesc oamenii destul de usor. Ca ii "descifrez" relativ repede. Pana acu nu cred ca m-am inselat la prima impresie in privinta nimanui. Stiu ce ii mana pe oameni, stiu sa ii pun in categorii. Cauza si efect. Cand vad un "efect" de obicei identific si cauza. Nu am vreun talent deosebit nici nu am pregatire in domeniu. Sunt doar cateva principii elementare. Oamenii sunt destul de primitivi ca porniri de baza iar ca tipologii (categorii ... uatevar) nu sunt asa de variati. Toti suntem unici. Chiar cred asta. Nu cred ca daca un om se incadreaza intr-o "categorie" neaparat are toate caracteristicile acelei categorii. Insa, la fel cum omul are in comun 99% din gene cu cimpanzeul, asa si un "manelist" (sau uatevar ... geek, hip-hop-ist sau orice alta categorie stereotipica vreti ... si nu e vorba neaparat de preferinte muzicale cand zic manelist ... e vorba de lifestyle) are 90 % din caracteristicile oricarui alt manelist. Sunt oameni tupeisti, oameni timizi, oameni care urmeaza turma, oameni care vor sa fie tot timpul altfel sa faca invers decat "ar trebui". Si in general stiu sau intuiesc de ce sunt cum sunt si stiu si de ce fac ce fac. La un nivel mai mult sau mai putin superficial bineinteles. Dar nivelul asta superficial ne guverneaza cea mai mare parte a vietii. Cele mai multe lucruri pe care le facem le facem pentru a satisface cateva nevoi primare. Tre sa supravietuim ca sa ne reproducem. De aia mancam, de aia ne pisam, de aia ne futem, de aia facem facultate, de aia mergem la slujba. Viata noastra nu se rezuma numa la asta. Dar cand 90% din timp cu asta ne ocupam putem trece restu de 10% la marja de eroare si sa il ignoram. In fine ... am luat-o urat pe aratura. Sa incerc sa revin. Pe majoritatea ii inteleg intr-o oarecare masura. Pe foarte, FOARTE, putini oameni nu am reusit sa ii pun intr-o categorie. Aici ma includ si pe mine :) ... da' asta in alt post. Sau am reusit doar partial. Dar oameni care chiar sa ma surprinda de fiecare data cand credeam ca am inceput sa ii inteleg. Asta chiar e o performanta. Si totusi cineva a reusit. And I love a good challenge. Iar cand intradevar gasesc una mi-e greu sa accept infrangerea :).
Poate totusi e important sa relizezi ca unele "lupte" nu le poti castiga si sa stii cand e cazul sa "cut your losses" si sa te retragi. Nu stiu insa daca a venit momentul inca. Contrar celor spuse in urmatorul post.

publicat la: 22 octombrie 07

new: ce bine e sa fii optimist ... prost ... dar optimist ... Well, what's done is done and frankly I don't know if care anymore if it went any other way. It could have gone better ... a lot better even. But I don't care ... at all. Wich is sad suppose ... Yet somehow I don't feel that either. I just feel "blank" actually ... so I guess it was a good title after all.