Astept ...

Nu mai vreau nimic. Nu sper nimic ... nu îmi doresc nimic. Raţional ştiu ca "ar fi bine" sa aia sau sa ailaltă. Doar ca nu îmi pasa. Nu îmi pasa daca o sa fie bine sau rău. Daca nu ai aşteptări nu o sa ai nici dezamăgiri. Deşi in momentul ăsta nici măcar nu imi pasa daca o sa fiu dezamăgit sau nu. Deşi ştiu ca o sa fiu. Sunt convins chiar. Ca o sa îmi treacă starea asta ... o sa fiu iar "hepi" ... woo hoo ... si apoi o sa fiu iar ca acum ... si tot asa un ciclu nesfărşit de sus/jos. Nesfărşit oare ? Poate ca o sa mă învăţ minte odată si odată. Sau nu. Nu ştiu daca e de bine sau de rău.
In fine. Aştept.
Timpul nu sta. Ce o sa vina o sa vina. Ce contează daca sper, mă îngrijorez, mă zbat ? Deznodământul nu o sa fie tot ăla ? Daca o sa fie bine o sa fie bine oricum ... si daca o sa fie rău o sa fie rău oricum. Nu îmi cere nimeni părerea. Si nu ar tine cont de ea nici daca mi-ar cere-o. Si o sa fie si rău si bine.
Aştept ... aştept de când m-am născut. Câteodată uit ca aştept. Câteodată cred ca aşteptarea s-a terminat. Dar nu cred ca o sa se termine vreodată. Poate doar mort. Ăsta sa fie singurul tel ... singura scăpare ... singura speranţa ? Moartea. De ce ? Ce aşa distractiv la moarte ? E ceva dincolo ? Nu e nimic ? Si daca e, ce? O sa căpătam răspunsurile ? Toate astea o sa aibă sens ? Poate. Poate ne aşteaptă doar nefiinţa. Nu cred totusi.
Si atunci pentru ce mai e viată ? Ca sa ce ? Sa ne dovedim valoarea ? Sa vedem daca putem înfrânge si reprima tot ceea ce ne face oameni ? Toate pornirile, toate instinctele, toate dorinţele. Avem corpul ăsta fizic doar ca sa vedem daca îl putem învinge ?
Si ok ... sa zicem ca reuşim. Acum ce ? Vedem lumina ... adevărul ? Ne depăşim condiţia.
Poate totuşi asta e. Nu fericirea e scopul vieţii. Ci împăcarea. Împăcarea cu tine. Cu restul ... cu lumea. Deşi împăcarea seamănă mult cu indiferenta ... cu resemnarea. Daca e aşa stau bine. Nu îmi pasa. Nu îmi pasa de alţii. Deloc. Abia îmi pasa de mine. De fapt ... de unii îmi pasa .... de foarte putini. Dar îmi pasa. Cred ...
Nu mă ajuta cu nimic însă. Ba chiar din contra. Daca nu mi-ar pasa deloc nu cred ca as fi fericit. Dar nici nefericit.
E ok cred ... starea de detaşare ... nu prea am de unde sa ştiu cum e altfel sa pot face o comparaţie. Nu (prea) m-am ataşat de nimic. De oameni ... de locuri.
Si totuşi vreau sa fiu păcălit. Sa am iluzia ca iubesc. Ca vreau ... ca sper ... e mai uşor aşa. E mai uşor sa crezi in ceva. Eu sunt un las. Nu vreau "iluminare". Pentru ca ii ştiu preţul. Si nu sunt dispus sa îl plătesc. Lăsaţi-mă in mediocritatea mea. De fapt. ... nici cu atât nu mă mulţumesc. Vreau sa uit. Tot ce cred ca ştiu. Vreau sa nu mai ştiu nimic. Vreau sa fiu prost. Si mai prost. Cel mai prost. Sa trăiesc sedat. Sa am iluzia fericirii. O minciuna mai e o minciuna daca crezi in ea ? Adevărul e minciuna pe care alegi sa o crezi ... cum spunea fantoma. De ce sa cred minciuna ăsta si nu pe aceea ? De ce sa vreau sa fiu mai bun ... sa înţeleg ... sa ştiu ? Si oamenii prosti ajung in rai. Nu o sa fim la fel de deştepţi acolo ? Nu o sa fim egali ? Pentru ce sa mă chinui ?
Si totuşi ... nu o sa fac asta.
O sa fac aceleaşi greşeli. Aceleaşi prostii. Dar nu voi ceda. Din contra. Voi fi mai pornit. Nu mă laud. Nu cred ca e o calitate ăsta. Dar aşa sunt eu. De ce sa mă împotrivesc firii ?
Inca mai cred. Cred ca exista ceva. Dragoste ... bunătate ... ceva. Poate la un moment dat o sa mă schimb. Pana atunci ...
Mai aştept. Nu ştiu ce ... dar altceva mai bun de făcut nu am. Aştept ...
Deşi nu mă aştept la nimic. Nimic bun. De la tine. De la tot.
Nu mai îndrăznesc sa sper. Aşa ca aştept ... astept ce ?

Aştept regimul tranzitoriu poate. Aia sa fie singura modalitate ... Despre el in alt post. Deşi partea regimului tranzitoriu in care mă "aflu" momentan nu îmi convine neapărat. Dar eu tot îl aştept.
Inca ... aştept ...

postat pe data de 13 11 07

Oare cer atat de mult? Doar o frimitura de praf magic. Doar un decor ieftin. Nu conteaza ca se vede ca totul e pictat in spate. Si pictat prost. Nu conteaza. O sa ma fac ca nu vad. Poate chiar nici nu o sa observ. Arata-i omului ce vrea sa vada si o va crede. Si cel mai banal truc. Chiar daca stie ca iepurele e ascuns in palarie. O sa creada iluzia ieftina ...
Asa ca astept ...
Nu stiu de ce astept. Dar altceva nu stiu sa fac. Si ce as putea sa fac oricum ?