Si ce inseamna toate astea ? Impulsuri electrice in creier, reactii chimice, legaturi (mai mult sau mai putin) aleatorii intre neuroni. Sau forta divina, suflet, spirit. Asta te face om ? Care e diferenta dintre om si musca ? Si musca poate la fel de bine sa se inmulteasca ca si omul. Omul e cea mai avansata fiinta. Cea mai adaptabila. Poate . Si ? Care e diferenta ? Si musca e aici ? Si musca traieste, manaca, se caca, se inmulteste si moare. Cu ce ii suntem superiori ?
Combinatii aleatoare de cromozomi ? Asta ne face diferiti intre noi ? De aia unii is prosti, altii destepti, unii rockeri, altii manelisti ? De ce nu plecam de la premise egale ? Unul care arata bine are sanse sa futa mai multe ca unul care e urat ? Unul care e destept are sanse sa faca mai multi bani ca unul prost ? Da' atunci si ala destept o sa futa la randul lui ? Oare sunt egale sansele in final ? Si atunci ... Care e diferenta ? Dintre prost si destept, frumos si urat.
Si cine alege cum o sa fim ? Natura, Dumnezeu, norocul, nimeni ?
Ce vrem ? Si de ce vrem ? Si de ce am vrea ceva ? Nu ajungem in acelasi punct in final orice cale am urma ? Sau poate nu.
Putem alege noi ce e mai bine pentru noi ? Si ce e bine ? E bine sa ai bani, sa ai putere, sa ai femei, sa ai cunoastere, sa fii fericit, impacat cu tine, cu lumea, sa fii spiritual, religios.
Si de ce ne pasa de ce e bine ? Nu ajungem in acelasi punct in final oricum am trai ?
De ce scriu toate astea ? O sa fiu mai impacat ? Mai fericit ? O sa zica lumea ca is destept ? Prost ? Mediocru ? N-or sa zica nimic ?
De ce sa imi pese ce zice lumea ? De ce nu ?
De ce vrem lucruri care nu ne fac fericiti ? Exista lucruri care ne fac fericiti ?
Cu ce suntem mai presus unei pietre ? Ce daca noi realizam (oare?) ca existam (oare?) ?
O sa ajungem in Rai ? Ne asteapta altceva in afara de descompunere ? Si daca da, ce ? Si daca da ce trebuie sa facem ? Trebuie sa ajungem acolo ? E bine sa ajungem acolo ? E rau sa nu ne dorim asta ? Ce e bine ? Ce e rau ?
Trebuie ceva in viata asta ? E bine sa facem ceva in viata asta ? Ceva anume. Si, daca exista, ce e acel ceva universal valabil, raspunsul tuturor indoielilor ?
E bine sa fim fericiti ? Trebuie sa fim fericiti ? Si daca suntem ce ? Si daca nu suntem ce ? Ce e fericirea ? O reactie chimica, un compus care ne pacaleste sistemul nervos cu placere ? Ce e placerea ? Ce e durerea ? O alta reactie chimica ? Un sistem de prezervare al organismului ?
Suntem singuri ? Ne ajuta cineva ? E bine sa ai pe cineva ? E rau sa nu ai pe nimeni ? De ce vrem sa avem pe cineva ? De parca poti sa ai o persoana. Sau poate poti. De ce sa avem pe cineva ? Sa fim fericiti ? Sa ne procreem ? Cine ne conduce ? Suntem stapanii propriilor corpuri ? Facem ceva pentru ca asa vrem ? Cine ne spune ce vrem ? Instinctul, hormonii, ratiunea, "inima" ? Si atunci ce ne face oameni ? Exista liber arbitru ? Exista vointa ? Exista alegere ?
Nu stiu ...
postat la 27 octombrie 2007
6 comentarii:
E adevarat k viata e plina de intrebari, mereu punem intrebari, kiar de knd suntem copii mici, mici. Incepem sa punem intrebari, de ce e cerul albastru si tot felul de intrebari ciudata, pt k daca nu am intreba nu am invata si k sa putem invata trebuie sa intrebam, dar ... k sa raspunzi la toate aceste intrebari trebuie sa iti traiesti viata. Cand ajungi la 100 de ani (am dat un ex , mai ciudat dar merge) atunci poti sa iti analizezi viata si sa iti pui tot felu de intrebari din astea. Dar pana atunci viata trebuie traita din plin fiecare clipa pt k e scumpa si e scurta. Bucurativa de viata si nu va mai ganditi la toate aceste intrebari k nu are nici un rost. Daca stai sa te gandesti bine nu ajungi la nici un rezultat daca te gandesti mereu la astfel de intrebari doar te kinui singur si atunci de ce sa iti faci rau. Cam atata am avut de spus, asta e parerea mea sincera ;) Toate cele bune, gabbyy
La "de ce e cerul albastru?" am raspuns ... la astea nu ...
Eu zic ca trebuie sa ne pune intrebari sa cautam raspunsuri cat mai mult timp... tot timpul. E poate singurul lucru care merita facut in viata desi e fara rost pana la urma. Asa faptul ca o fac mult prea putin nu ma bucura ci din contra.
Nu stiu insa daca raspunsurile vin nici macar la 100 de ani ... nu ca intelepciunea ar fi neaparat corelata cu varsta.
asa e darcu , pentru ca pana la urma viata ramane o cautare continua , un drum spre adevar . Poate ca in timp , mult timp , la toate intrebarile astea se vor gasi raspunsuri , dar daca nu ar fi oameni care sa le caute viata ar ramane un mister . As vrea sa-mi raspunda cineva acum la toate intrebarile acelea pe care mi le pun zilnic , dar sunt doar niste intrebari fara raspuns . Imi place mult postul tau pentru ca m-am regasit in el . Asa sunt si yo :D Dar pana atunci viata ramane un text foarte greu de descifrat si nimeni nu o va face prea curand . Poate e nevoie de o renastere a Pamantului pentru ca acest lucru sa fie posibil . Dar pana atunci totul se rezuma la "de ce" .
Alta varianta ar fi ca de fapt raspunsurile nici macar nu-s importante. Conteaza doar drumul nu destinatia.
In plus cred ca raspunsurile/drumul pana acolo trebuie sa le gaseasca fiecare individual. Nu e o problema colectiva a omenirii.
In general imi place sa stiu cu cine vorbesc ;).
drumul , drumul spre adevar ... cea mai deranjata chestie la toata treaba asta e ca toti ajungem in acelasi loc , fie ca am trait rau sau bine , fie ca am fost buni sau rai . deci destinatia finala e moartea . toti ajungem acolo . oricum daca asa a fost sa fie , daca suntem aici inseamna ca trebuie totusi sa traim , dar dorinta asta de cunoastere.... darcu , crezi in dumnezeu ?
Nu cred ca mi-ai citit blogu principal da' chestiile astea le-am mai spus si eu de cateva ori. Desi nu sunt convins de ele.
Destinatia e moartea ... e ceva dupa ? ... poate ... viata e de cacat ... probabil ... Da' io n-am nici o graba sa ajung la capatu ei.
Ma crezi daca iti spun ca nu stiu daca cred ? Unele lucruri ma fac sa cred ca da altele ca nu. Nu stiu ... inca deliberez. Dar sa zicem ca in principiu da.
Trimiteți un comentariu